DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta. Vezi definitia »

HIDROCHINÓNĂ s. f. Substanță chimică organică obținută prin reducerea chinonei și folosită ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon. Vezi definitia »

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe. Vezi definitia »

TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, atașându-se la biberon. (< fr. tétine) Vezi definitia »

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă. Vezi definitia »