DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forță]. Vezi definitia »

GÂZULÍȚĂ, gâzulițe, s. f. Diminutiv al lui gâză; gâzuță. – Gâză + suf. -uliță. Vezi definitia »

GAZÉLĂ s.f. Specie de antilopă din Africa și Asia. [< fr. gazelle]. Vezi definitia »

PRÚBĂ s. f. v. probă. Vezi definitia »

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț). Vezi definitia »