LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra]. Vezi definitia »

MICORÍZĂ s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise) Vezi definitia »

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »

ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meșteșug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte]. Vezi definitia »

ENCEFALÓZĂ s.f. Encefalopatie degenerativă. [< fr. encéphalose]. Vezi definitia »