IATROFÍZICĂ s. f. (Med.) Concepție materialist-mecanicistă care explică toate procesele fiziologice numai prin legi ale fizicii. – Din fr. iatrophysique, engl. iatrophysics. Vezi definitia »

legúmă (legúme), s. f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin). Vezi definitia »

oglindeálă, oglindéli, s.f. (înv.) 1. cercetare, examinare atentă. 2. oglinjoară. Vezi definitia »

IMPÓSTĂ s.f. 1. (Constr.) Bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. Mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. [Cf. it. imposta, fr. imposte]. Vezi definitia »

potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). Vezi definitia »