DIAMÍNĂ s. f. corp care posedă două funcții amină. (< fr. diamine) Vezi definitia »

OSTIÓLĂ, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi și atmosferă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ostiole, lat. ostiolum. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite) Vezi definitia »

ADIPOLÍZĂ s. f. 1. proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză. 2. funcție prin care un țesut restituie sângelui grăsimile. (< fr. adipolyse) Vezi definitia »

bótă s. f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”. Vezi definitia »