ORDONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are dreptul să dispună de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei instituții. [< fr. ordonnateur]. Vezi definitia »

PREAMPLIFICATÓR s.n. (Telec.) Sistem de amplificare folosit într-un lanț de transmisiune înaintea unui amplificator principal. [< fr. préamplificateur]. Vezi definitia »

INFRASONÓR, -Ă adj. Oscilații infrasonore = oscilații supersonice. [< fr. infra-sonore]. Vezi definitia »

FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur]. Vezi definitia »

PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana² + suf. -tor. Vezi definitia »