ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit². – Șopti + suf. -tor. Vezi definitia »

PARTENOSPÓR s.m. Spor format din diviziunea unui gamet nefecundat. [< fr. parthénospore, cf. gr. parthenos – fecioară, sporos – sămânță]. Vezi definitia »

DEZNISIPATÓR s.n. Bazin pentru curățirea apei de aluviuni. ♦ Bazin pentru îndepărtarea prin decantare a impurităților din pasta de celuloză. [Var. denisipator s.n. / < deznisipa + -tor, după fr. dessableur]. Vezi definitia »

SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. care specifică; specificativ. (< specifica + -tor) Vezi definitia »

SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător. Vezi definitia »