CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător. Vezi definitia »

CARTATÓR, -OÁRE s. m. f. funcționar care execută operații de cartare (1, 2). (< carta + -tor) Vezi definitia »

EDITÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor) Vezi definitia »

instinctor, instinctoare s. n. (er., glum.) penis. Vezi definitia »

ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării sau utilizării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a] – După fr. annonciateur. Vezi definitia »