PERENIALÍSM s. n. orientare în pedagogia contemporană americană care, apreciind că nota specifică a naturii umane rămâne neschimbată, consideră că educația este un fenomen unic, mereu cu aceleași scopuri și funcționalități. (< amer. perennial, veșnic + -ism) Vezi definitia »

RETROGNATÍSM s. n. conformație a feței caracterizată prin insuficienta dezvoltare a maxilarului inferior. (< fr. rétrognatisme) Vezi definitia »

TAILORÍSM s.n. Metodă de organizare a muncii, în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament și care duce astfel la creșterea substanțială a intensității muncii. [Scris și taylorism. / < fr. taylorisme, cf. Taylor – inginer și economist american]. Vezi definitia »

EMPIRIOMONÍSM s. n. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susținea că lumea fizică este experiența „socialmente organizată” a „omenirii colective”. (< rus. empiriomonizm) Vezi definitia »

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme. Vezi definitia »