SUPRAGLÓTIC adj. v. FORMANT. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. [DEX '98] Vezi definitia »

NEURASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de neurastenie. (< fr. neurasthénique) Vezi definitia »

ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike) Vezi definitia »

CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik. Vezi definitia »

POLITOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la politologie. [Cf. fr. politologique]. Vezi definitia »