OZÓN s.n. Formă alotropică a oxigenului, prezentată ca un gaz albăstrui cu miros puternic, care se găsește în atmosferă sau se obține prin descărcări electrice în aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros]. Vezi definitia »

GABIÓN s.n. 1. Coș umplut cu pietriș sau cu pământ, care servește la construirea barajelor, la îndiguiri etc. 2. Coș de nuiele umplut cu pământ, care apără pe soldați ca un parapet la asedierea cetăților etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione]. Vezi definitia »

PENTADECAGÓN, pentadecagoane, s. n. (Geom.) Poligon plan cu cincisprezece laturi și cincisprezece unghiuri. – Din fr. pentadécagone. Vezi definitia »

GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon. Vezi definitia »

OSTRÁCHION s.n. v. ostracon. Vezi definitia »