TRECÚT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. și adv. Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. ◊ Loc. adv. În trecut = altădată, odinioară. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situații sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să știe de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referință. – V. trece. Vezi definitia »

CODEȚINÚT, -Ă s.m. și f. Cel care este deținut împreună cu alții în același loc. [După fr. codétenu]. Vezi definitia »

barút s.n. (înv.) praf de pușcă Vezi definitia »

STATÚT s.n. 1. Ansamblu de dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. ♦ Lege, regulament. 2. Stare, situație. [Pl. -te, -turi. / < fr. statut, it. statuto, lat. statutum]. Vezi definitia »

COSMONAÚT, -Ă s.m. și f. Astronaut. [Pron. -na-ut. / < fr. cosmonaute, cf. rus. kosmonaut, engl. cosmonaut]. Vezi definitia »