CÁLCUL I. s.n. 1. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi. ◊ capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații. ◊ calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; calcul logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (pl.) planuri, combinații, socoteli. II. s.m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.). (< fr. calcul, lat. calculus) Vezi definitia »

DIMPREJÚRUL prep. Din jurul, din vecinătatea (unei ființe sau unui lucru). – De⁴ + împrejurul. Vezi definitia »

OVÍCUL s. n. ovă mică. (< fr. ovicule) Vezi definitia »

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în expr.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție. – Din [de] + amărunt + suf. -el. Vezi definitia »

a-i stropi crinul (unei femei) expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex. Vezi definitia »