FRÚNTE, frunți, s. f. 1. (La oameni) Partea superioară a feței, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; față, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seamă, ceea ce e de calitate superioară; persoană care se distinge, care se relevă primul (dintre alții). ◊ Loc. adv. În frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); fig. în locul întâi, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obținut la începutul unei distilări fracționate. – Lat. frons, -ntis. Vezi definitia »

INDOCILITÁTE s.f. Caracterul celui indocil. [Cf. fr. indocilité]. Vezi definitia »

NODOZITÁTE s. f. 1. formație accidentală sau patologică pe organele plantelor sau animalelor. 2. mică ridicătură pe suprafața unor obiecte. (< fr. nodosité, lat. nodositas) Vezi definitia »

APOSTOLICÉȘTE adv. (Înv.; în expr.) A merge apostolicește = a merge apostolește. – Din apostolic + suf. -ește. Vezi definitia »

alteritáte s. f., g. / d. art. alteritắții; pl. alteritắți Vezi definitia »