LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum. Vezi definitia »

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe. Vezi definitia »

BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananeană și filisteană; (în „Noul Testament”) căpetenie a demonilor. Vezi definitia »

facut Vezi definitia »

ARGONAÚT, argonauți, s. m. 1. (Mitol.) Nume dat unor eroi antici greci care au călătorit pe corabia Argo spre Colchida. ♦ Fig. Navigator îndrăzneț. 2. Specie de moluscă cefalopodă din apele tropicale (Argonauta argo). – După fr. argonaute (< gr.). Vezi definitia »