steregíe, steregíi, s.f. 1. (înv. și reg.) țurțur de funingine format pe coșul prin care iese fumul; apă de ploaie neagră care curge din streașină. 2. (reg.; în forma: strighie) instrument cu care se curăță butoaiele în care s-a ținut vin. 3. (reg.; în forma: stirigie) rugină la grâu. 4. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

RADIOFONÍE s.f. Transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. ♦ Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophonie]. Vezi definitia »

supușíe s.f. (înv.) 1. situație a țăranului supus. 2. dependență. 3. calitate a unui om de a fi supus; supușenie; cetățenie. Vezi definitia »

idiosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile Vezi definitia »

REVELÁȚIE s. f. descoperire neașteptată a unei calități, a unui adevăr ascuns etc. ◊ lucru revelat. ♦ a fi o ~ = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ◊ dezvăluire a voinței divinității, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. (< fr. révélation, lat. revelatio) Vezi definitia »