CACTACÉE s.f.pl. Cactee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cactacées]. Vezi definitia »

TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée) Vezi definitia »

PANTÉE adj.f. Care reunește atribuțiile sau caracterele mai multor divinități. [< fr. panthée]. Vezi definitia »

ACANTACÉE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate al cărei tip e acanta. – Fr. acanthacées. Vezi definitia »

MORACÉE, moracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracées. Vezi definitia »