CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »

AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria) Vezi definitia »

COLECISTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. cholécystographie]. Vezi definitia »

PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. Vezi definitia »

ANOVARÍE s. f. lipsă, atrofie a ovarelor. (< fr. anovarie) Vezi definitia »