OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor. – Din fr. oologie. Vezi definitia »

LEUCEMÍE s. f. boală a sângelui caracterizată prin proliferarea anormală a leucocitelor; leucoză. (< fr. leucémie) Vezi definitia »

PANCREATOSTOMÍE s.f. (Med.) Crearea unei fistule care să permită comunicarea canalului pancreatic cu exteriorul. [Gen. -iei. / < fr. pancréatostomie, cf. gr. pankreas – pancreas, stoma – gură]. Vezi definitia »

FOBÍE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică]. Vezi definitia »

ACIANOPSÍE s.f. (Med.) Defect al vederii constând în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră. [Gen. -iei. / < fr. acyanopsie, cf. gr. a – fără, kyanos – albastru, opsis – vedere]. Vezi definitia »