TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain) Vezi definitia »

POLIIZOPRÉN s. n. produs macromolecular, asemănător cauciucului natural, obținut prin polimerizarea izoprenului. (< fr. polyisoprène) Vezi definitia »

PIOGÉN, -Ă, piogeni, -e, adj. (Med.; despre răni) Care produce puroi; (despre agenți patogeni) care determină producerea puroiului. [Pr.: pi-o-] – Din fr. pyogène. Vezi definitia »

SPASMOGÉN, -Ă adj. Care provoacă spasme. [< fr. spasmogène]. Vezi definitia »

ÓPEN, openuri, s. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. ◊ (Adjectival) Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. Vezi definitia »