SURZÍLĂ s. m. Nume dat unui om care nu aude (bine). – Surzi + suf. -ilă. Vezi definitia »

ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi). Vezi definitia »

DIZAHARÍDĂ s. f. compus organic aparținând grupului de zaharuri, din condensarea a două monozaharide, prin eliminarea unei molecule de apă. (< fr. disaccharide) Vezi definitia »

TRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance) Vezi definitia »

PANTOPTÓZĂ s. f. (med.) cădere generală a viscerelor, datorită unei slăbiri bruște etc. (< fr. pantoptose) Vezi definitia »