Definita cuvantului rablă
ráblă (ráble), s. f. – 1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rablă
zólniță (ciubăr) (reg.) s. f., g.-d. art. zólniței; pl. zólnițe Vezi definitia »
LEUCOBÁZĂ, leucobaze, s. f. (Chim.) Leucoderivat. [Pr.: le-u-] – Din germ. Leukobase, fr. leucobase. Vezi definitia »
VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă]. Vezi definitia »
MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară. Vezi definitia »
-ÁDĂ elem. „rezultatul unei acțiuni”. (< fr. -ade, cf. it., sp. -ada) Vezi definitia »