COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis. Vezi definitia »

AUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernământ în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane, neîngrădită în exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia]. Vezi definitia »

HIPERCAPNÍE s. f. exces de bioxid de carbon în sânge. (< fr. hypercapnie) Vezi definitia »

FOTOCOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică în care se folosește un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. V. heliotipie. [Gen. -iei, / < fr. photocollographie]. Vezi definitia »

NARCOMANÍE, narcomanii, s. f. (Med.) Obișnuință morbidă de a lua narcotice. – Din fr. narcomanie. Vezi definitia »