FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte]. Vezi definitia »

rânzișoáră² s.f. (reg.) floare broștească; rărunchi. Vezi definitia »

SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Săgeată + suf. -ică. Vezi definitia »

BUICĂ, Nicolae (1855-1932, n. Slatina), violonist român. A concertat împreună cu George Enescu (sonata Kreutzer). A ridicat stilul de interpetare lăutărească la cea mai înaltă treaptă prin tehnica flageoletelor și a coardelor duble. Repertoriu clasic și romantic, melodii populare și improvizații personale în stil românesc, romanțe și parafraze. Vezi definitia »

MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului]. Vezi definitia »