CENOGENÉTIC, -Ă, cenogenetici, -ce, adj. (Biol.; despre caractere) 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă. – Din fr. cénogénétique. Vezi definitia »

HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la heliocentrism. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrique]. Vezi definitia »

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk. Vezi definitia »

RÁBIC, -Ă adj. caracteristic rabiei. (< fr. rabique) Vezi definitia »

AGROSÍLVIC, -Ă adj. referitor la silvicultură și agricultură. (< agro- + silvic) Vezi definitia »