CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius]. Vezi definitia »

CORNICULÁR, corniculari, s. m. Soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. – Din lat. cornicularius. Vezi definitia »

ȘOLOMONÁR s. m. v. solomonar. Vezi definitia »

CREPUSCULÁR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire. Vezi definitia »

STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. Vezi definitia »