PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar. Vezi definitia »

REFERENDÁR¹ s. m. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. (< lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire) Vezi definitia »

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care născocește povestiri fantastice, mincinoase. – Din basn (= basm) + suf. -ar. Vezi definitia »

SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis]. Vezi definitia »

ANUCLEÁR, -Ă adj. (despre eritrocite) fără nucleu. (< engl. anuclear) Vezi definitia »