GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen. Vezi definitia »

BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène) Vezi definitia »

AUTOEXÁMEN s.n. Examen al propriei persoane. [După engl. selfexamination]. Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forțe care provin din interiorul pământului și care conduc la apariția denivelărilor scoarței. 2. (Med.) Care ia naștere, care se datorește unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogène. Vezi definitia »

POLIIZOPRÉN s. m. Produs macromolecular cu structură filiformă, obținut sintetic prin polimerizarea în emulsie a izoprenului și asemănător ca proprietăți și ca structură cu cauciucul natural. [Pr.: -li-i-] – Din fr. polyisoprène. Vezi definitia »