schiligíu, schiligíi, s.m. (reg.) muncitor într-o schelă (într-un mic port). Vezi definitia »

SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium. Vezi definitia »

DILÚVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium) Vezi definitia »

NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez]. Vezi definitia »

MILÉNIU s.n. Interval de timp de o mie de ani. ♦ Împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat; sărbătorirea evenimentului cu această ocazie. [Pron. -niu. / cf. it. millennio]. Vezi definitia »