sălái s.n. (reg.) tăișul secerii; sălaică. Vezi definitia »

EMÁI s.n. v. email. Vezi definitia »

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj. Vezi definitia »

cravái, craváie, s.n. (reg.) darurile făcute lăuzei; plocoane, rodină, rodion. Vezi definitia »

SPIRÁI s.n. Mică fereastră orizontală în puntea navei pentru luminat și aerisire. [Pl. -iuri. / < it. spiraglio]. Vezi definitia »