FLÓTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte. Vezi definitia »

PROLÉMĂ s. f. (log.) propoziție, serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. (< fr. prolemme) Vezi definitia »

HOLOGENÉZĂ s. f. teorie biologică potrivit căreia cauzele interne sunt principalele cauze ale evoluției. (< fr. hologenèse) Vezi definitia »

DUBEÁLĂ, dubeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [Var.: dubálă s. f.] – Dubi + suf. -eală. Vezi definitia »

PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; bucată de aluat dospit, folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală. Vezi definitia »