BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808. Vezi definitia »

SUBDOMÉNIU s. n. subîmpărțire a unui domeniu (4). (după fr. sous-domaine) Vezi definitia »

cilibíu (cilibíe), adj. – 1. Nobil, aristocratic. – 2. Elegant, dichisit. – Var. (înv.) celebiu. Mr. cilibi. Tc. çelebi (Roesler 607; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 407; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζελεπής, bg. čelebija, it. celebi (Battisti, II, 842). – Der. cilibilîc, s. n. (politețe, urbanitate). Astăzi ambele cuvinte se folosesc numai cu sens ironic. Vezi definitia »

slăburíu, slăburíe, adj. (reg.; despre oameni) 1. bolnăvicios. 2. pipernicit. Vezi definitia »

GAMETÁNGIU, gametangii, s. m. (Bot.) Structură vegetală în care sunt produși gameți. – Cf. fr. gamétange. Vezi definitia »