REGIMÉNT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. régiment, cf. germ. Regiment]. Vezi definitia »

CICATRIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care favo-rizează cicatrizarea. (< fr. cicatrisant) Vezi definitia »

INTEGRÁNT, -Ă adj. component constitutiv. ♦ parte ~ă = parte care intră cu necesitate într-un tot. (< fr. intégrante) Vezi definitia »

berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk. Vezi definitia »

OSCILANT, -Ă, oscilanți, -te, adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) care se închide singur, printr-o mișcare de du-te-vino în jurul unei axe orizontal situate la una dintre margini. Vezi definitia »