POVARNAGÍU, povarnagii, s. m. (Reg.) Persoană care lucrează la o povarnă; proprietar al unei poverne; velnicer. – Povarnă + suf. -agiu. Vezi definitia »

CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »

CÁSIU s.n. Rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele joase ale traseului. [Pron. -siu. / < fr. casis]. Vezi definitia »

OTÁGIU, s. n. v. otaj. Vezi definitia »

ZGLOBÍU, ZGLOBÍE, zglobíi, adj. ~ 2. (Înv.) Josnic, meschin. (din sl. zlobivŭ; cf. bg. zlobiv = răutăcios, pol. ant. zglobiwy = rău) - incompletă [gall] Vezi definitia »