rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard). Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s.n. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor. [< fr. hydrazobenzène]. Vezi definitia »

PLEISTOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanța intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu. (< fr. pléistocène) Vezi definitia »

GALACTOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care stimulează secreția de lapte. (< fr. galactogène) Vezi definitia »

PELOGÉN, -Ă adj. care se formează în mâl. (< fr. pélogène) Vezi definitia »