NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit. Vezi definitia »

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi. Vezi definitia »

BUBUÍT s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui. Vezi definitia »

TEODOLÍT, teodolite, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade, și folosit în lucrările geodezice și topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. théodolite. Vezi definitia »

strâmțulít, -ă, adj. (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) strâmticel. Vezi definitia »