CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio]. Vezi definitia »

SELENODEZÍE s.f. Disciplină care studiază forma și dimensiunile Lunii, câmpul ei de gravitație etc. [Gen. -iei. / < fr. sélénodésie]. Vezi definitia »

ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie. Vezi definitia »

răpușíe, răpușíi, s.f. (reg.; în expr.) pe răpușie = pe întrecute; cu răpușie = cu forța; a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă. Vezi definitia »

PALEOANTROPOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază omul preistoric. (< fr. paléoanthropologie) Vezi definitia »