Definita cuvantului nominativ
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nominativ
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif]. Vezi definitia »
DECLARATÍV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif]. Vezi definitia »
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) Vezi definitia »
CAPTÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Om) lipsit de libertate; prins, prizonier. ◊ Balon captiv = balon legat prin cabluri de sol. [Cf. fr. captif, lat. captivus]. Vezi definitia »
CVIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »