Definita cuvantului nominativ
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nominativ
INCLUSÍV adv. Împreună cu, și cu. [< fr. inclusif]. Vezi definitia »
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. Vezi definitia »
ORIENTATÍV, -Ă adj. care orientează; informativ. (< orienta + -/t/iv) Vezi definitia »
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »
ADMONITÍV, -Ă adj. care admonestează. (< fr. admonitif) Vezi definitia »