DOCIMOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu]. Vezi definitia »

BIBLIOTECONOMÍE s. f. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu formarea, administrarea și organizarea bibliotecilor. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliothéconomie. Vezi definitia »

PRECONCÉPȚIE s.f. (Liv.) Prejudecată. [Gen. -iei, var. preconcepțiune s.f. / < fr. préconception]. Vezi definitia »

SIMPATOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al reacțiilor simpatice (4) fiziologice sau patologice. – Din fr. sympathologie. Vezi definitia »

CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescător + suf. -ie. Vezi definitia »