NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine) Vezi definitia »

șopârleáță, șopârléțe, s.f. (reg.) 1. șopârlă. 2. persoană sprintenă, vioaie. 3. persoană fără importanță sau ușuratică. Vezi definitia »

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona. Vezi definitia »

CAFETIÉRĂ s. f. serviciu de cafea. ◊ vas pentru preparat cafeaua. (< fr. cafetière) Vezi definitia »