NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng. Vezi definitia »

șandróc, șandrócuri, s.n. (reg.) adăpost rudimentar improvizat la câmp. Vezi definitia »

poinóc s.n. (înv. și reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila. Vezi definitia »

struguróc s.m. (reg.) ciochine de strugure; struguroi. Vezi definitia »

ciopóc (-oáre), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe). Vezi definitia »