BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis. Vezi definitia »

PIEZOELECTRICITÁTE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor cristale ionice de a se polariza electric sub acțiunea unei deformări mecanice sau de a se deforma sub acțiunea unui câmp electric exterior. ♦ Modificare a dimensiunilor unui corp sub acțiunea câmpului electric. [Pr.: pi-e-zo-e-] – Din fr. piézo-électricité. Vezi definitia »

STABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas) Vezi definitia »

RIGIDITÁTE s.f. 1. Starea a tot ce este rigid, lipsă de flexibilitate; înțepeneală; redoare. ♦ Proprietate a unui corp de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care acționează asupra lui. 2. (Fig.) Severitate excesivă; asprime; formalism. [Cf. fr. rigidité, lat. rigiditas]. Vezi definitia »

NELÍNIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Ne- + liniște. Vezi definitia »