ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos) Vezi definitia »

PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic. Vezi definitia »

prănuíc s.n. (reg.) chiciură. Vezi definitia »

PRISMÁTIC, -Ă adj. În formă de prismă. [Cf. fr. prismatique]. Vezi definitia »

SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique]. Vezi definitia »