FINITÍSM s. n. concepție metafizică ce susține că universul este mărginit. (< fr. finitisme) Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s.n. 1. Termen care desemnează o categorie de orientări și tendințe metodologice și epistemologice actuale, constând în a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. ♦ Curent în lingvistica contemporană care susține principiul unității interne a structurii limbii și privește limba ca pe un sistem de relații fonetice și gramaticale care se condiționează reciproc, dar o studiază independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme]. Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. concepție idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenției nemijlocite a divinității, problema interacțiunii dintre corp și suflet, ca două substanțe independente. (< fr. occasionnalisme) Vezi definitia »

ANTICOLONIALÍSM s. n. Mișcare îndreptată împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. anticolonialisme. Vezi definitia »

HIPERSPLENÍSM s.n. (Med.) Stare patologică datorită hipertrofiei splinei. [< fr. hypersplénisme]. Vezi definitia »