ECÓU s.n. 1. Reflectare a unui sunet pe o suprafață discontinuă; repetarea unui sunet prin reflectarea lui de un corp; sunetele astfel repetate. 2. (Fig.) Răsunet produs de un eveniment etc. 3. (Fig.) Persoană care repetă mereu ceea ce zice altcineva. [Pl. -uri, var. echo și eho s.n. / < lat. echo, gr. echo – sunet, cf. Echo – nimfă pedepsită de Hera să repete mereu ultima silabă a cuvintelor auzite]. Vezi definitia »

BARTHOU [bartú], Jean-Louis (1862-1934), om politic francez. Prim-min. (mart.-dec. 1913). Ca ministru de Externe (febr.-oct. 1934), a urmărit menținerea statu-quo-ului postbelic și asigurarea securității colective în Europa. Asasinat la Marsilia, o dată cu regele Aleksandru I al Iugoslaviei. M. de onoare al Acad. Române (1934). Vezi definitia »

SANDÓU s. n. cablu elastic, din fire de cauciuc paralele, îmbrăcat într-o țesătură din fire de in sau de bumbac. (< fr. sandow) Vezi definitia »

Argou s. iron. porecla data presedintelui Ion Iliescu Vezi definitia »

(argou) sperma; folosit in textele de muzica rap/hip-hop Vezi definitia »