TRAHEOBRONHOSCOPÍE s. f. explorare directă a traheii și a bronhiilor cu ajutorul unui tub introdus pe cale bucală sau prin orificiul unei traheotomii. (< fr. trachéobronchoscopie) Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

HETEROFILÍE s.f. Prezența unor frunze de forme diferite pe unul și același individ. [Gen. -iei. / < fr. hétérophyllie, cf. gr. heteros – altul, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

SCÓLIE s. f. 1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental. 2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. (< fr. scolie) Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s. f. 1. conciliere. ◊ procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. (<fr. conciliation, lat. conciliatio) Vezi definitia »