Definita cuvantului duce
DÚCE2, duci, s. m. 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. ♦ Mare senior feudal. 3. Conducător militar la triburile germanice. – Din fr. duc, lat. dux, -cis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu duce
FONCÉ adj. invar. (Franțuzism; despre culori) Închis. [Pron. fon-sé. / < fr. foncé]. Vezi definitia »
a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva). Vezi definitia »
toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique. Vezi definitia »
binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). Vezi definitia »
PORTAVÓCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce]. Vezi definitia »