Definita cuvantului difuz
DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu difuz
UZ s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso]. Vezi definitia »
AÚZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep sunetele. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) auzul = a asurzi (pe cineva). ♦ Însușirea de a distinge o notă muzicală justă de una falsă. 2. Auzire. S-a bucurat... la auzul acestor vorbe (RETEGANUL). – Postverbal al lui auzi. Vezi definitia »
abúz s. n. 1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalității; faptă ilegală. ◊ ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor; ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva. (< fr. abus, lat. abusus) Vezi definitia »
ABÚZ s.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constând din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rău]. Vezi definitia »
GUZ, guzi, s. m. (Reg.) Nume dat unor animale rozătoare (mari). – Din magh. güzü. Vezi definitia »