copítă (copíte), s. f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită). Vezi definitia »

BÚGLĂ s.f. Trompetă din piele, care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă din familia trompetei. [Pron. bagl. / < engl. bugle]. Vezi definitia »

MĂICULÍȚĂ, măiculițe, s. f. (Pop.) Măicuță (1). – Maică + suf. -uliță. Vezi definitia »

DIPLOGENÉZĂ s. f. 1. dublare a organelor vegetale, care sunt în mod obișnuit singuratice. 2. producere de forme noi pe cale de hibridație între plante aparținând unor genuri și familii diferite. 3. monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuși într-un singur corp. (< fr. diplogenèse) Vezi definitia »

CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka. Vezi definitia »